Stimati colaboratori,
Dorim sa va informam faptul ca, incepând cu data de 5 noiembrie 2020 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2020 pentru simplificarea şi debirocratizarea transferului de părţi sociale şi a vărsării capitalului social prin modificarea Legii societăţilor nr. 31/1990, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1018 din 02.11.2020, Partea I.
Noile dispoziții legale prevăd:
1. Înlăturarea cerinței cu privire la capitalul social minim de 200 RON la constituirea unei societăți cu răspundere limitată (SRL)
Art. 11 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990 se modifică și are următorul cuprins: „Capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată se divide în părți sociale egale”.
Valoarea capitalului social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai mică de 1 leu, având în vedere teza finală a art. 11 alin. (1) care stipulează faptul că acesta se divide în părți sociale egale.
De asemenea, la înmatricularea unei societăți cu răspundere limitată (SRL) a fost eliminată obligația de a face dovada efectuării vărsămintelor în condițiile actului constitutiv, respectiv art. 36 alin. (2) lit. b) s-a modificat în sensul că la înmatricularea societăților cererea va fi însoțită de (...) b) „dovada efectuării vărsămintelor în condițiile actului constitutiv, cu excepția societăților cu răspundere limitată;”.
2. Înmatricularea societății sau, după caz, schimbarea sediului social nu mai este condiționată de înregistrarea, în prealabil, la unitățile teritoriale ANAF, a documentului care atestă dreptul de folosință asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social
Dispozițiile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au fost modificate în sensul că „La înmatricularea societăţii şi la schimbarea sediului social se va prezenta la sediul oficiului registrului comerţului documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social. După înregistrarea în registrul comerţului, oficiul registrului comerţului transmite documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social la organul fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui circumscripţie se situează imobilul cu destinaţie de sediu social.”
3. Simplificarea formalităților privind transmiterea părților sociale către persoane din afara societăţii
Art. 202 alin. (2) se modifică și va avea următorul cuprins: „Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.”
Se abrogă art. 202 alin. (21)-(2 4) și art. 203 alin. (3).
Art. 202 alin 21 : Hotărârea adunării asociaţilor, adoptată în condiţiile alin. (2), se depune în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionată în registru şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. (textul din Art. 202, alin. (2 1) din titlul III, capitolul VI a fost abrogat la 05-nov-2020 de Art. I, punctul 8. din Legea 223/2020)
2 2 Oficiul registrului comerţului va transmite de îndată, pe cale electronică, hotărârea prevăzută la alin. (21) Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti
2 3 Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Dispoziţiile art. 62 se aplică în mod corespunzător. (textul din Art. 202, alin. (2 3) din titlul III, capitolul VI a fost abrogat la 05-nov-2020 de Art. I, punctul 8. din Legea 223/2020)
2 4 Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării termenului de opoziţie prevăzut la art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziţie, la data comunicării hotărârii de respingere a acesteia.
Art. 203 alin (3) Actul de transmitere a părţilor sociale şi actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilor asociaţi vor fi depuse la oficiul registrului comerţului, fiind supuse înregistrării în registrul comerţului potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (4).
Înregistrarea în registrul comerțului a transmiterii dreptului de proprietate asupra părților sociale către persoane din afara societăţii se face într-o singură etapă, prin utilizarea cererii de înregistrare, fiind astfel eliminată etapa depunerii și menționării hotărârii adunării generale a asociaților privind transmiterea părților sociale către persoane din afara societății.
4. Alte modificări ale Legii nr. 31/1990
Art. 61 alin. (1) se modifică astfel: „Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat.” .
Art. 62. alin. (2) se modifică astfel: „Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art.202 din Codul de procedură civilă.” (se formulează împotriva hotărârii adunării generale a asociaților).
Art. 185 alin. (6) se modifică astfel: „Ministerul Finanţelor Publice şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului vor încheia un protocol de colaborare, în vederea transmiterii, în format electronic, a copiilor şi informaţiilor prevăzute la alin. (3).” (pentru copiile şi informaţiile privind situațiile financiare anuale).
Art. 204 alin.(3) se modifică astfel: „Dispoziţiile art. 17 alin. (1) se aplică şi în cazul schimbării denumirii.” (modificarea elimină teza finală a alin. (3) al articolului, în sensul că, nu se mai face trimitere la cazul continuării societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, fiind abrogate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 31/1990 cu privire la înregistrarea în registrul comerțului a calității de asociat unic al unei societăți, de Legea nr. 102/2020).
In situatia in care aveti nevoie de informatii suplimentare, va rugam nu ezitati sa ne contactati.
Stimati colaboratori,
Dorim sa informam asupra noilor modificari aduse Codului Muncii prin Legea 213/2020, lege intrata în vigoare la 03 octombrie 2020.
Astfel Legea 213/2020, aduce o serie de modificări și completări Codului muncii, în următoarele patru aspecte majore:
1. Asistarea pe parcursul negocierii, încheierii sau modificării contractului individual de muncă ori pe durata concilierii unui conflict individual de muncă
Modificarile Codului Civil se refera la negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, iar cu privire la informațiile furnizate, prealabil încheierii contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, inclusiv pe durata concilierii, între părți poate interveni un contract de confidențialitate, pentru protejarea atât a angajatorului cât și a angajatului.
În situația în care apare un eventual conflict individual de muncă, pe durata concilierii acestuia, oricare dintre părți poate fi asistată de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este, conform propriei opțiuni.
2. Activitatea de resurse umane și salarizare
Noile prevederi introduc dreptul fiecărui angajator de a-și organiza activitatea de resurse umane și salarizare în următoarele moduri:
a) prin asumarea de către angajator a atribuțiilor specifice;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor angajați cărora să le repartizeze, prin fișa postului, atribuții privind activitatea de resurse umane și salarizare;
c) prin contractarea unor servicii externe specializate în resurse umane și salarizare (acestea vor fi coordonate de către un expert în legislația muncii).
Asumarea activității de către angajator ar presupune desfășurarea activității de resurse umane în mod direct de către conducerea angajatorului. În caz contrar (când persoane care nu sunt în conducere au astfel de atribuții), ar trebui desemnați în mod formal angajații cu atribuții de resurse umane și salarizare (în măsura în care aceste chestiuni nu au fost deja reglementate prin contractul de muncă și fișa postului).
La nivelul grupurilor de companii, ar trebui analizat dacă mai este fezabilă prestarea activității de resurse umane și salarizare de către entități din grup, ca servicii integrate, având în vedere că serviciile externe contractate trebuie să fie servicii specializate în resurse umane și salarizare.
3. Concilierea în cadrul conflictelor individuale de muncă
În vederea promovării soluționării amiabile și cu celeritate a conflictelor individuale de muncă, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părțile pot cuprinde în contract o clauză prin care stabilesc că orice conflict individual de muncă se soluționează pe cale amiabilă, prin procedura concilierii, aceasta fiind alternativa care derogă de la dispozițiile art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță pentru soluționarea conflictelor individuale de muncă.
Procedura concilierii reglementată de Codul muncii facilitează soluționarea amiabilă a oricărui conflict individual de muncă (în legătură cu orice aspecte care derivă din contractul individual de muncă) și este definită ca fiind modalitatea de soluționare amiabilă a conflictelor individuale de muncă, cu ajutorul unui consultant extern specializat în legislația muncii, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.
Cât privește consultantul extern specializat în legislația muncii (ce poate fi ales în mod liber de către părți), acesta poate fi un avocat, un expert în legislația muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislația muncii, care, prin rolul său activ, va stărui ca părțile să acționeze responsabil pentru stingerea conflictului, cu respectarea drepturilor salariaților recunoscute de lege sau stabilite prin contractele de muncă. Onorariul consultantului extern va fi suportat de către părți, conform înțelegerii acestora.
Reglementările legale prevăd și o serie de reguli privind procedura concilierii, astfel:
a) oricare dintre părți se poate adresa consultantului extern în vederea deschiderii procedurii de conciliere a conflictului individual de muncă; acesta va transmite celeilalte părți invitația scrisă, prin mijloacele de comunicare prevăzute în contractul individual de muncă;
b) data deschiderii procedurii de conciliere nu poate depăși 5 zile lucrătoare de la data comunicării invitației privind deschiderea procedurii de conciliere;
c) în cazul în care, ca urmare a dezbaterilor, se ajunge la o soluție, consultantul extern va redacta un acord care va conține înțelegerea părților și modalitatea de stingere a conflictului; acordul va fi semnat de către părți și de către consultantul extern și va produce efecte de la data semnării sau de la data expres prevăzută în acesta;
d) procedura concilierii se închide prin întocmirea unui proces-verbal semnat de către părți și de către consultantul extern, în următoarele situații:
• prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului;
• prin constatarea de către consultantul extern a eșuării concilierii;
• prin neprezentarea uneia dintre părți la data stabilită în invitația la conciliere.
e) în cazul în care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială sau în măsura în care concilierea a eșuat ori una din părți nu s-a prezentat la data stabilită în invitație, orice parte se poate adresa instanței competente în vederea soluționării în totalitate a conflictului individual de muncă.
Important de subliniat este că termenul de contestare a conflictelor de muncă se suspendă pe durata concilierii.
Totodată, potrivit noilor modificări legale, Regulamentul intern al angajatorul va trebui să includă și dispoziții referitoare la procedura de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă (în plus față de procedura de soluționare a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților).
Procedura concilierii poate funcționa doar dacă este prevăzută în contractul individual de muncă, ceea ce ar conduce la necesitatea de a agrea o astfel de clauză între părți.
În măsura în care există un acord între angajat și angajator, posibilitatea recurgerii la conciliere s-ar putea agrea și formaliza în scris inclusiv în contextul apariției unui conflict.
Ca modalitate de soluționare a unui conflict de muncă, ar fi util de clarificat dacă, principial, se pot agrea și anumite condiții de desemnare a unui consulant, pentru a facilita alegerea ulterioară a părților (cu respectarea principiului libertății de alegere a consultantului extern).
Așadar, odată agreată clauza privind concilierea, în măsura în care una din părți apelează în mod direct la instanța de judecată pentru soluționarea conflictului, cealaltă parte ar putea invoca existența clauzei pentru a obține respingerea acțiunii formulate întemeiat pe prematuritate.
4. Procedura cercetării disciplinare
Completările aduse Codului muncii prevăd că, pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie, ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens. Între altele, se mai precizează și că, în cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să fie asistat, la cerere, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Astfel, conform noilor modificări, Codul muncii oferă în mod expres posibilitatea:
• implicării unui consultant extern specializat în legislația muncii care să efectueze cercetarea disciplinară; și
• apelării, de către angajat, la asistență nu doar din partea unui avocat sau membru al sindicatului în cursul cercetării disciplinare (cum era în vechea reglementare).
In situatia in care doriti informatii suplimentare va rugam nu ezitati sa ne contactati.
Dorim sa va informam faptul in data de 14.01.2020 a intrat in vigoare Ordinul nr. 15/2020 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei.
Conform ART 1 din prezentul ordin nr. 15/14.01.2020, se modifica art 17 alin 1 din OMS 1030/2009 astfel:
Art 17alin.
1 Certificarea conformităţii cu normele de igienă şi sănătate publică se aplică, la cererea titularului activităţii, în vederea evaluării conformităţii cu reglementările legale privind sănătatea publică pentru obiective în funcţiune, care desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei.
(1¹) Certificarea conformităţii cu normele de igienă şi sănătate publică este obligatorie pentru:
a)activităţile de utilizare a produselor biocide pentru dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare în spaţiile utilizate de populaţie;
b)activităţile de coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare."
Conform ART 2
(1) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin toate persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi de utilizare a produselor biocide pentru dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare în spaţiile utilizate de populaţie trebuie să solicite certificarea conformităţii cu normele de igienă şi sănătate publică de către direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sau serviciile din cadrul ministerelor cu reţea proprie, după caz.
(2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin toate persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi de coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare trebuie să solicite certificareaconformităţii cu normele de igienă şi sănătate publică de către direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sau serviciile din cadrul ministerelor cu reţea proprie, după caz.
Documentaţia necesară pentru certificarea conformităţiise compune din:
a)cerere şi documente aferente specifice domeniului activităţii, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3;
b)memoriul tehnic în care este descris modul de îndeplinire a cerinţelor prevăzute de reglementările legale specifice domeniului de activitate;c)dovada achitării tarifului de certificare.